689.
Când veghezi în toi de noapte și suspini cu greu
Când veghezi în toi de noapte și suspini cu greu
Domnul bate, bate, bate, bate tot mereu.
Să nu spui că-s fleacuri toate, căci, vorbind, greșești,
Domnul spune și tot bate, tu te prăpădești.
Moartea vine fără veste în palat și-n beci,
moartea nu se îngrijește că te pierzi pe veci.
Domnul suspinând Se-ntoarce de la casa ta,
iar tu veșnic fără pace vei tot suspina.
Azi deschide-I, până-i vreme, Domnului Iisus,
vezi că sufletul tău geme de păcat răpus.
Spune-I Lui tot ce te-apasă, drept mărturisind,
și vei fi cu El la masă, cerul moștenind!...