Numele Tău l-am scris cândva

Numele Tău l-am scris cândva, copil, Iisuse, pe zăpadă, dar ce curând nu mai era, dogoarea n-a putut s-o vadă! L-am scris apoi cu tânăr dor peste nisipul dintre ape, dar valurile, prea ușor trecând, putură să-l îngroape. Numele Tău, Iisus... Numele Tău, Iisus... Apoi l-am scris zâmbind din mers în praf, pe drumuri de țărână, dar vântul prea curând l-a șters, nici urma lui să nu rămână... Iar mai târziu, l-am scris cântând cu viers de aur pe hârtie, dar focul, focul greu trecând l-a ars ca ani să nu-l mai știe. Doar când cu plâns l-am ars pe fier și-n piatră l-am crestat cu sânge neșters rămas-a până-n Cer, nici val, nici foc, nici vânt nu-l frânge...