702.
Oricât de lungă-i noaptea
Oricât de lungă-i noaptea,
furtuna cât de grea,
eu n-am să-mi sting lumina
și nu-nchid poarta mea.
La orice strajă poate
să vină Domnul meu
și-n casa cu lumină
El știe că-aștept eu.
Oricât de grea-i vegherea
singurătății stând,
eu n-am să-mi las iubirea
închisă, dormitând;
pe Domnul meu să vină
cu drag voi aștepta
și poarta cea deschisă
El știe că-i a mea.
La geamul cu lumină
grăbească-Se ușor,
pe poarta cea deschisă
să intre iubitor,
știind c-acolo este
un suflet singurel
și Cel mai scump acolo
El știe că e El.