709.
O, de-aș avea eu limbi o mie
O, de-aș avea eu limbi o mie
și mii de buze să cuvânt,
din mii de guri o armonie
și-un cânt de slavă Celui Sfânt,
/ I-aș mulțumi de ce-a făcut
cu mine, cel ce-am fost pierdut. /(bis)
O, de-aș putea să strig mai tare,
din Răsărit până-n Apus,
aș trâmbița cu-nflăcărare
puterea Jertfei lui Iisus;
/ și cât ar fi viața mea
întreagă Lui I-aș închina. /(bis)
O, nu tăceți, cântări a' mele,
mai mult, mai cald zburați, mai sus,
în clipe dulci și-n clipe grele
dați mulțumire lui Iisus,
/ tot sufletul și trupul meu
să fie-un imn lui Dumnezeu! /(bis)
Cânta-voi Ție, Sfinte Tată,
cât voi putea rosti-un cuvânt,
iubirea vieții mele toată
vreau să Ți-o-nchin pe-acest pământ!
/ Când glasul meu nu va mai fi,
tăcerea mea-Ți va mulțumi. /(bis)