710.
Să nu-ți îngropi fricos talantul
Să nu-ți îngropi fricos talantul,
nici lampa ta să n-o ascunzi,
pe mare-i vânt și-i întuneric,
mulți pot pieri - și tu răspunzi!
Să nu-ți încui cu lacăt ușa,
nici câinii să-i slobozi ușor,
pot mulți pieri în frig și-n foame,
și tu răspunzi de moartea lor!
Să nu-ți deschizi prea aspru gura,
nici ochii să-ți închizi prea moi,
sunt buni ce mor, sunt răi ce-nvie,
și tu ai să răspunzi apoi!
Să nu-ți dezlegi prea des cărarea,
nici pașii să nu-ți legi prea rar;
de orice râs acum prea dulce,
se plânge cândva prea amar!
Să nu-ți vezi prea ușoară vina,
nici al virtuții drum prea greu;
nimic nu-i scump, nimic nu-i veșnic
ca sufletul și Dumnezeu!
Nu-ți da, nici părăsi, nici vinde
aceste bunuri, nicidecum,
că multe veacuri ți-s legate
de firul clipei de acum!