711.
O, Dragoste-a lui Dumnezeu, mai scumpă ca orice, mereu
O, Dragoste-a lui Dumnezeu, mai scumpă ca orice, mereu,
tu singură nu-mbătrânești și anii tineri nu-ți sfârșești;
ce minunată ești oricând, aceeași frumusețe-având,
crescând mereu mai fericit, prin anii tăi fără sfârșit,
mai scumpă ca orice mereu, o, Dragoste-a lui Dumnezeu!
O, Dragoste-a lui Dumnezeu, mai tare ca orice mereu,
tu singură poți fi deplin și-n cei ce trec, și-n cei ce vin;
tu singură poți da oricând tărie spre-a munci cântând,
nădejde a-nvia slăvit spre tot ce e după sfârșit,
mai tare ca orice mereu, o, Dragoste-a lui Dumnezeu!
O, Dragoste-a lui Dumnezeu, mai dulce ca orice mereu,
tu singură ne ierți pe toți și poți să ne-nțelegi și poți,
respinsă ne-ncetat de-un prag, să-ntorci mereu spre el cu drag,
îndurerată ani la rând, s-aștepți și să privești iertând,
mai dulce ca orice mereu, o, Dragoste-a lui Dumnezeu!...