712.
O, clipa revederii Lui cine-ar putea-o spune?
O, clipa revederii Lui cine-ar putea-o spune?
Că grai pe lumea asta nu-i cu limba s-o-mpreune.
Ce suflet ar putea-ncăpea suprema bucurie
a clipei ce cuprinde-n ea un dor de-o veșnicie?
Ce ochi să poată neorbiți privi a ei lumină
ce vecii nemaimărginiți i-ncercuie senină?
O, clipa revederii Lui de-atâta timp dorită,
în ce cuvinte să-ți adui trăirea ta-nsorită!
În ce cântări să te cuprind să-mi vii tot mai aproape,
căci câte nehotare-ntind nu mi te pot încape?
O, clipă de etern întins revino-ncet spre mine,
ca înmiitu-ți har aprins să-l pot întreg reține!