713.
O, dulce veșnicie, mi-e dor, așa de dor
O, dulce veșnicie, mi-e dor, așa de dor,
c-aș vrea să las pământul și trupul - și să zbor,
și trupul - și să zbor
acolo unde totul a fost al meu, al meu
și unde cât vecia voi fi cu Dumnezeu.
De mult mi-e dus acolo al sufletului cânt
și cum să mă mai lege ceva pe-acest pământ,
ceva pe-acest pământ,
când inima și dorul mi-s Sus, în Cerul drag,
și-aicea numai trupul mi-a mai rămas pribeag!
Acolo orice floare mă știe și mă vrea,
mă cheamă și m-așteaptă pân-am s-ajung la ea,
pân-am s-ajung la ea...
O, dulce veșnicie, o, cerul meu senin,
o, ia-mă, ia-mă, ia-mă, deschide-te, să vin!...