719.
Cum să pot uita eu, Doamne, ceea ce-i de neuitat
Cum să pot uita eu, Doamne, ceea ce-i de neuitat,
ceea ce pe lumea asta nici nu poate fi-arătat?
Neuitat, neuitat este tot ce Tu mi-ai dat,
fii slăvit, fii slăvit, Domnul meu Iisus Iubit,
Minunat și Strălucit!
Cum să pot uita răpirea până-n nu știu care rai
unde stările trăite n-au nici saț și n-au nici grai?
Cum să pot uita-ntâlnirea cu-al iubirilor Focar,
unde clipa sau vecia au același nehotar?
Cum să pot uita eu ceasul rugăciunii strălucit
unde mi-am simțit pe umeri nimbul capului sfințit?
Cum să pot uita nălțimea peste care m-ai purtat,
unde-am dus, arzând, pe frunte locul ce l-ai sărutat?
Cum să pot uita-nvierea celui mai slăvit mormânt
unde-au ars îmbrățișate două cruci și-un legământ?