721.
Tu n-ai lăsat să fim zdrobiți prin lunga noapte-a așteptării
Tu n-ai lăsat să fim zdrobiți prin lunga noapte-a așteptării,
ci-n fața ochilor slăbiți ne-ai pus nădejdea-mbrățișării...
Tu n-ai lăsat, Iisuse binecuvântat,
ci ne-ai hrănit pân-am scăpat - fii binecuvântat!
Iisus, Iisus, Iisus, Iisus, fii binecuvântat!
Tu n-ai lăsat să fim orfani în nici-o țară-ndepărtată,
ci-n cei mai grei și aspri ani Tu ne-ai fost mamă, soț și tată...
Nu ne-ai lăsat primejduiți în nici un loc de bucurie,
ci îngerii cei mai iubiți de pază ni i-ai pus să fie...
Nu ne-ai lăsat s-avem nici pas, nici loc ne-mpărtășit cu Tine;
cu noi ai plâns în greul ceas, cu noi cântai când era bine...
Nici noi, Iisus, nu Te-am lăsat și-n veci nu Te-om lăsa pe Tine,
căci vrem să-ntoarcem revărsat Măsurii Dragostei Divine!...