730.
M-aștepți să vin, Iisuse, cu lucrul isprăvit
M-aștepți să vin, Iisuse, cu lucrul isprăvit,
dar nu-s, Iisuse, gata, prea mult am zăbovit;
am fost ades prea leneș și-am amânat mereu,
iar azi, la ceasul serii, nu-i gata lucrul meu...
Când m-ai trimis, odată, în via Ta, Iisus,
mi-ai rânduit și lucrul și timpul mi l-ai spus;
mi-ai scris și câte zile în lume am de stat
și câte fapte bune în ele-am de lucrat.
...Ce bine-ar fi fost dacă aș fi umblat mai treaz
și-aș fi lucrat mai harnic pân' la al vieții-amiaz';
și dacă înspre seară eram mai grijuliu...
Dar, iată, nu sunt gata - și-acum e-așa târziu!...
Mai am atâta-n vie, Iisuse, de lucrat
și vremea mea-i ca dusă, că ziua s-a-nserat;
m-aștepți să merg Acasă, dar, Doamne, cum să vin
de-o cale-atât de lungă c-un rod așa puțin?...
Mai lasă-mi, Doamne, încă puțină zi să pot
să-mi isprăvesc cu bine în vie lucrul tot;
să-mi las în loc urmașul, unealta să-mi preia
și-atuncea, dintr-o dată, sfârșește-mi ziua mea!...