731.
Peste hotaru-nsămânțat cu grâul ca lumina
Peste hotaru-nsămânțat cu grâul ca lumina
ți s-a-nmulțit nemăsurat de dureros neghina.
Cândva strigai și eu cerând s-o smulgi, să nu mai fie;
nu-nțelegeam ce tainic gând sfârșitul întârzie.
Dar azi l-aș vrea mai amânat, căci cine știe câtă
se va preface-n grâu curat din neghina urâtă?
O, ce neghină-au fost atâți din cei azi grâu și pâine,
din cei neghină-acuma câți la fel vor fi grâu mâine!
Chiar eu ce neghină eram, rușinea holdei sfinte!
Tu m-ai răbdat... Dar ce făceam de m-ai fi smuls nainte?
Fă secerișu-nspăimântat, o Doamne, să nu vină,
pân' se vor face grâu curat toți cei acum neghină!...