739.
Doamne, până când, o Doamne, Tu mă vei uita mereu?
Doamne, până când, o Doamne, Tu mă vei uita mereu?
Până când Îți vei ascunde Fața Ta de robul Tău,
Fața Ta de robul Tău?...
Până când avea-voi, Doamne, sufletul de temeri plin?
Până când voi fi-n necazuri și-asuprit de cel hain,
de vrăjmașul meu hain?
O, privește, o, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu!
Dă-mi Tu ochilor lumină, ca să n-adorm somnul greu,
somnul morții lung și greu!
Nici vrăjmașul să nu zică: "Iată-acum l-am biruit!"
și să n-aibă bucuria că mă clatin prăbușit,
că mă clatin prăbușit.
Doamne, cred în bunătatea-Ți și în mila-Ți necurmat;
am în suflet bucurie de izbânda ce mi-ai dat,
de izbânda ce mi-ai dat.
Eu cânt Domnului cu psalmii ce din veacuri I-au plăcut,
Îi cânt Lui, c-atâta bine mie Domnul mi-a făcut,
mie Domnul mi-a făcut...