742.
Doamne Bun, ascultă-mi, Doamne, pricina nevinovată
Doamne Bun, ascultă-mi, Doamne, pricina nevinovată
și strigarea rugăciunii din neprefăcuta gură;
să se facă-a mea dreptate înainte-Ți arătată,
ai Tăi ochi preasfinți mă vadă, de dreptatea mea Te-ndură!
Să mă-ncerci și zi, și noapte, n-afli-n duhul meu minciună,
că ce-mi iese de pe buze mi-e și-n gânduri ca-n cuvinte;
iar în legătura cu-alții, după-a Ta povață bună,
mă feresc de-asupritoarea cale-a celor fără minte.
Pașii mei pe-a Ta cărare merg mereu cu neclintire;
Ție strig: ascultă, Doamne, înspre glasul meu Te-apleacă
și-mi arată bunătate, Cel ce dai adăpostire
celor asupriți când răii caută răul să li-l facă!
Mă păzește ca lumina ochilor cu-a' Tale-aripe
de vrăjmașii mei de moarte și de ura lor cea mare,
că li-e inima închisă și-s făloși, în orice clipe
mă pândesc și mă-nconjoară la pământ să mă doboare.
Parcă-ar fi un leu ce-ntruna după pradă stă la pândă...
Scoală, Doamne-aține-i calea, îl doboară și mă scapă;
scapă-mă de toți vrăjmașii și de-a urii lor osândă,
cu-a Ta sabie-ascuțită de-al lor sânge Tu-i adapă!
Izbăvește-mă Tu, Doamne, de-acești oameni care-n lume
parte au în viața asta de belșug și desfătare,
cărora le-ngădui, Doamne, bunătăți fără de nume,
de-și îmbuibă și urmașii cu prisosul lor cel mare!
Iar eu, Doamne, în curata, sfânta nevinovăție,
voi vedea pe totdeauna Fața Ta cea Strălucită;
când mă voi trezi din noaptea ce-a trecut pe veșnicie,
mă voi sătura de Chipul și de Fața Ta Slăvită...