743.
Doamne, Te iubesc din suflet, Doamne Sfânt, Tăria mea
Doamne, Te iubesc din suflet, Doamne Sfânt, Tăria mea,
Tu-mi ești Stânca, Cetățuia și Scăparea-n vremea grea,
Tu-mi ești, Doamne, Stânca Tare, Stânca-n care mă ascund,
Scutul meu și-ntăritura unde cei răi nu pătrund...
Eu "Slăvit să fie Domnul!" strig când sunt primejduit
și de-ai mei vrăjmași puternici într-o clipă-s izbăvit;
mă-ncinsese-a' morții lanțuri și pieirea mă-ngrozea,
a mormântului și-a morții legătură mă ținea.
Dar în marea-mi strâmtorare L-am chemat pe El degrab',
El mi-a ascultat din ceruri glasul strigătului slab;
și-atunci, zguduind pământul, cu mânie l-a mișcat,
foc a-mprăștiat din Gura-I, jar aprins a revărsat.
S-a plecat nainte-I Cerul și s-a coborât pe nor,
pe aripi de vânt plutit-a și pe Heruvim în zbor;
haină-avea din întuneric, cort din ape și din nori,
din răsfrângerea luminii nori de foc ieșeau și sori.
Domnul a tunat din ceruri glas cu grindini și de foc,
risipind săgeți de trăsnet, pe vrăjmași i-a-nvins pe loc;
atunci s-au văzut Adâncul și-ale lumii temelii,
la mustrarea Ta, o Doamne, la a' Tale vijelii...
El de Sus întins-a Mâna-I și de jos m-a ridicat,
dintre valuri mari de ape El m-a scos și m-a scăpat;
de potrivnicul mai tare, de vrăjmaș m-a izbăvit,
năvălise peste mine, însă El m-a ocrotit.
De aceea, printre neamuri, Doamne-n veci Te-oi lăuda,
Slava Numelui Tău Mare totdeauna voi cânta!...
El dă izbăviri la Unsul și-mpăratul Său pe plac,
lui David și seminției alor lui, de-acum și-n veac...