745.
Dumnezeul Meu, o Doamne, pentru ce M-ai părăsit
Dumnezeul Meu, o Doamne, pentru ce M-ai părăsit,
pentru ce M-ai părăsit
și de ce Te depărtezi Tu făr' ca plânsul să-mi asculți?
Ziua-ntreagă strig spre Tine - și Tu nu M-ai auzit;
strig și noaptea - și n-am pace, de vrăjmașii mei cei mulți,
de vrăjmașii mei cei mulți.
Totuși Tu ești Cel Sfânt, Doamne, Tu în slavă locuiești,
Tu în slavă locuiești,
naintașii noștri-n Tine se-ncredeau și-i izbăveai;
când strigau spre Tine-ndată îi scăpai - căci Mare ești -
și-oricând se-ncredeau în Tine, de rușine nu-i lăsai,
de rușine nu-i lăsai.
Dar Eu nu sunt om, ci vierme de ocară și dispreț,
de ocară și dispreț;
toți cei ce Mă văd, de Mine își bat joc clătind din cap,
și-Mi zic: "Se-ncredea în Domnul, iar acum de are preț
să arate mântuindu-L de la cei ce groapa-I sap'...
de la cei ce groapa-I sap'... "
Tu M-ai scos din sânul Mamei și M-ai pus la adăpost,
și M-ai pus la adăpost;
sunt, de mic, sub sfânta-Ți pază, de-atunci Tu-Mi ești Dumnezeu,
nu Te depărta, Tu, Care adăpost mereu Mi-ai fost,
când se-apropie necazul și nu-i nime-n jurul Meu...
și nu-i nime-n jurul Meu! (...)
Mă usuc ca lutul vara, limba-n gura-Mi s-a lipit,
s-a uscat și s-a lipit;
ca de câini turbați sunt, iată, de cei răi înconjurat,
ale Mele mădulare le-au străpuns și pironit,
sunt priveliște de-ocară... oasele Mi-au numărat...
oasele Mi-au numărat.
Mi-mpart hainele-ntre dânșii, pe cămașa-Mi trag sorți ei,
pe cămașa-Mi trag sorți ei;
nu Te depărta de Mine, Doamne, sprijin să-Mi rămâi,
izbăvește-Mă din săbii, scapă-Mă de câinii răi,
scapă-Mă de lei și tauri, Ziditorul Meu dintâi,
Ziditorul Meu dintâi!
Și vesti-voi al Tău nume la toți frații Mei, zicând,
la toți frații Mei, zicând:
-Lăudați ai Lui pe Domnul și-L slăviți pe veșnicii,
temeți-vă-n veci de Domnul tot Israelul, oricând,
căci El nu disprețuiește, ci-i ascultă pe-ai Săi fii...
îi ascultă pe-ai Săi fii!...