75.
Când te uiți prea mult în soare
Când te uiți prea mult în soare,
nu mai vezi pământul jos,
când te crezi prea multe-n stare,
uiți de cel neputincios.
Nu uita, nu uita, nu uita
că-i un vis și viața ta! (bis)
În curând, în curând, în curând
parcă nici n-ai fost, n-ai fost nicicând.
Când lumina-n tine scade,
cresc a' umbrelor poveri,
când virtutea-n pofte-ți cade,
pierzi cereștile puteri.
Când îți e prea cald și bine,
umbli singur, rupt de toți,
când ai zile prea senine,
nu-i mai cauți pe frați și soți.
Cât de bine-ți face ție
Dumnezeu când ești fălos
că te duce-n sărăcie
și te-aruncă-n lacrimi jos.
Ce cunună, ce cunună
umblă Domnul ne-ncetat
și pe capul tău s-o pună
dac-ar fi mai aplecat!