750.
Fericit e-acel ce are fărdelegile iertate
Fericit e-acel ce are fărdelegile iertate
și acela cu păcate 'coperite și uitate;
fericit cel ce nu-i ține Domnu-a lui vinovăție
și în duhul cărui nu e gând ascuns și viclenie.
Cât tăcusem și eu, Doamne, mă topeam mergând pe cale,
zi și noapte-aveam asupră-mi apăsarea Mâinii Tale;
mă uscam ca țărna vara când de secetă-i pătrunsă,
atunci mi-am strigat spre Domnul toată vina mea ascunsă:
- Doamne-am zis, mărturisi-mi-voi toată fărdelegea Ție!
Și Tu m-ai iertat de toată multa mea vinovăție. (...)
Voi toți cei fără prihană, bucurați-vă deodată!
Scoateți strigăte și cânturi cei cu inima curată!