753.
Zis-am "Voi veghea asupra drumurilor mele
Zis-am: "Voi veghea asupra drumurilor mele,
ca să nu greșesc cu limba, gurii frâu voi pune,
cât va sta cel rău nainte-mi să n-am vorbe rele;"
și-am stat mut, deși durerea-mi nu se poate spune.
Inima mi-ardea în mine, foc ce mistuiește,
și-atunci mi-a venit pe buze glas de cuvântare:
"Doamne, spune-mi ce m-așteaptă, viața când sfârșește,
ca să știu ce trecător sunt, ce nimic sub soare!
Iată-a' mele zile-s toate cât un lat de mână,
viața mea ca o nimica, Doamne-n a Ta față;
da, oricât ar fi de tare omul e țărână,
înaintea Ta-i un abur, și un fulg, și-o ceață.
Omul!... Umblă ca o umbră, 'geaba se trudește,
strânge-averi, deși nu știe cine-o să le țină;
acum Doamne-n ce mai pot eu să mai am nădejde,
numa-n Tine mai pot, Doamne, s-am nădejde plină."
Izbăvește-mă de multa mea fărădelege,
nu mă face râsul celui plin de nebunie!
Eu stau mut și las, o Doamne, Mâna-Ți să lucreze,
dar abate-Ți de la mine greaua Ta urgie!
Căci Tu pedepsești tot omul pentru-a' lui greșale,
prăpădindu-i tot ce are el mai scump în viață;
orice om e doar suflare pe a lumii cale...
Doamne-ascultă-mi rugăciunea dis-de-dimineață! (...)