755.
În Domnu-avem noi adăpost și El ne sprijinește
În Domnu-avem noi adăpost și El ne sprijinește,
El ni-e-ajutorul ce-n necaz nicicând nu ne lipsește.
De-aceea nu ne temem chiar pământul să clintească,
chiar munții-n inimă de mări de-ar fi să se zdrobească,
chiar de-ar urla și-ar spumega a' mării valuri crunte,
să se înalțe-atâta-ncât să clatine-orice munte!