761.
Ai de mine milă, Doamne, mila Ta cerească
Ai de mine milă, Doamne, mila Ta cerească,
căci vin niște oameni iarăși să mă hărțuiască,
zilnic umblă să mă-nghită, să mă nimicească...
Toată ziua-mi caută ceartă cei vrăjmași cu mine,
sunt mulți, Doamne, și se luptă fără de rușine;
dar oricând mă tem eu, Doamne, mă încred în Tine.
Eu mă laud doar cu Domnul și Cuvântu-I tare
mă încred în El și teamă inima mea n-are...
ce-mi pot face niște oameni, ce-mi pot face, oare?
Ei mereu mi-ating dreptatea și-au doar gânduri rele,
uneltesc, pândesc și-mi caută urma căii mele,
căci doresc să-mi ia viața și zilele mele.
Ei nădăjduiesc să scape prin nelegiuire;
risipește-a lor mulțime, Doamne, cu grăbire,
în mânia Ta doboară-i, Doamne, cu grăbire.
Tu îmi numeri ai vieții pași de pribegie.
Pune-mi lacrimile-n vasul Tău și mi le scrie!
Știu că-n Cartea Ta sunt scrise, Doamne, pe vecie (...)