763.
O Doamne, Tu ne-ai lepădat, vin' iar și ne ridică
O Doamne, Tu ne-ai lepădat, vin' iar și ne ridică.
Tu-n lume ne-ai împrăștiat pe noi, pe toți Te-ai mâniat,
o, vino iar ca altădat', din nou, și ne ridică!
Pământul ni l-ai zguduit, o, vindecă-l Tu iară!
Pământul ni l-ai zguduit, l-ai împărțit și l-ai rănit;
repară-l unde-i greu rănit și vindecă-ni-l iară!
Ai încercat poporul Tău, dă-i iarăși mângâiere!
Tu l-ai trecut prin locul greu, l-ai adăpat cu vinul rău,
de-a amorțit în chinul său; dă-i iarăși mângâiere!
Ai dat poporului Tău steag să-l nalțe fără frică;
le-ai dat să nalțe sfântul steag pentru-Adevărul Tău cel drag;
du-l Tu pe-al biruinței prag și nalță-l fără frică!
Ai Tăi iubiți s-o poat-avea, adu-le Tu scăpare!
Ajută-ne prin dreapta Ta, auzi-ne când vom striga,
ajută-ne când vom chema și dă-ne-n veci scăpare! (...)
Dă-ne-ajutor să izbândim, că omul nu ne poate!
Cu Dumnezeu noi biruim, cu El mari lucruri săvârșim,
cu El vrăjmașii ni-i zdrobim, cu El... căci Domnul poate.