767.
Cu-ncredere, o Doamne, Te vom slăvi-n Sion
Cu-ncredere, o Doamne, Te vom slăvi-n Sion
și orice juruință făcută-Ți vom plini,
căci Tu asculți cu milă al rugăciunii zvon,
de-aceea către Tine toți oamenii-or veni.
Mă copleșesc a' mele adânci fărădelegi,
dar Tu ierta-vei, Doamne, căderea noastră grea;
ferice de acela pe care Tu-l alegi
și îl primești în față, în curtea Ta să stea!
Noi ne hrănim cu-a' Tale mari binecuvântări,
în Casa Ta cea Sfântă și-n Templul Tău când stăm...
În marea-Ți bunătate din multele-ndurări
cu mari minuni ne-asculți Tu când, Doamne, Te chemăm...
Al mântuirii noastre Puternic Dumnezeu,
nădejdea depărtării de apă și pământ,
Tu întărești toți munții cu brațul Tău mereu,
Tu-alini și mări, și vânturi, și-al gloatelor frământ...
Câți locuiesc departe de lume se-ngrozesc.
Puternice, de-a' tale minuni ce le-ai lucrat;
Tu-nveselești, o Doamne, pe toți câți locuiesc
și umplu Răsăritul și-Apusul depărtat (...)
Câmpiile pustiei sunt adăpate des,
iar dealurile-ncinse-s cu veselii și cânt;
de oi e plin hotarul, de grâu e plin pe șes
și toate cântă, Doamne, de vesele ce sunt.