769.
În Tine, Doamne-mi caut scăparea, de râs să nu rămân nicicând
În Tine, Doamne-mi caut scăparea, de râs să nu rămân nicicând,
mă scapă Tu-n a Ta dreptate și izbăvește-mă curând.
Urechea pleacă-Ți-o spre mine, să-mi dai ajutorarea Ta,
fii Stânca mea de-adăpostire în care-oricând să pot scăpa.
Tu-ai hotărât a mea scăpare, Tu, Stânca mea de ajutor,
Tu scoate-mă din mâna celui nelegiuit și-asupritor...
Căci Tu îmi ești nădejdea, Doamne, din tinerețe Te iubesc
și chiar din sânul mamei mele pe Tine eu mă sprijinesc.
La mulți ajuns-am de minune, dar Tu îmi ești scăparea mea,
Mărirea Ta să-mi umple gura și-n orice zi Te voi cânta.
Nu mă lăsa la bătrânețe, când voi slăbi, nu mă lăsa,
vrăjmașii mei vorbesc de mine, cei răi pândesc viața mea...
Ei zic: "E părăsit de Domnul, să-l prindem, căci e lepădat!"
Tu nu mă părăsi, o Doamne, ci grabnic fă să fiu scăpat!
Fă să rămână de rușine cei ce viața-mi vor s-o ia
și eu în veci voi crede-n Tine și tot mai mult Îți voi cânta.
Vesti-Ți-voi zi de zi dreptatea, căci fără margini ești de bun,
a' Tale mari lucrări, o Doamne, a' Tale numai am să spun...
M-ai învățat din tinerețe... și până azi eu Te vestesc;
să nu mă părăsești, o Doamne, acuma când încărunțesc!
Ci să vestesc a Ta putere la cei de-acum și cei ce vin,
căci, Dumnezeule, dreptatea Ți-ajunge pân' la cerul plin.
Tu, Doamne-ai săvârșit mari lucruri, ca Tine nimeni nu-i așa,
Tu ne-ai trecut prin mari necazuri, dar iarăși viața ne-o vei da.
Tu ne vei scoate din adâncuri de-ntunecime și amar,
Tu slava mea înalț-o iarăși, Tu vino, mângâie-mă iar!
Căci Te voi lăuda în sunet de alăută, plin de zel,
și-Ți voi cânta credincioșia, Preasfântule-al lui Israel.
Când am să-Ți cânt cu bucuria pe buze fi-voi fericit,
cu bucuria-n al meu suflet pe care Tu l-ai izbăvit.
Și limba mea o să vestească zi după zi dreptatea Ta,
căci rușinați și de ocară vor fi câți vor pierzarea mea.