770.
Când Te văzură apele pe Tine
Când Te văzură apele pe Tine,
pe Tine, Dumnezeule Slăvit,
cutremuratu-s-au de frică, Doamne,
și-adâncurile lor s-au îngrozit.
Turnat-au norii apele-n șuvoaie
și tunetul în nori a răsunat,
ca fulgerele s-au pornit a' Tale
săgeți și-n toate părțile-au zburat.
Vârtej pornit-au tunetele Tale
și fulgerele lumea-au luminat,
mișcatu-s-au adâncurile toate
și tot pământul s-a cutremurat.
Tu Ți-ai croit un drum adânc prin mare,
nu-Ți cunoscu nici urma Faraon,
povățuind poporul ca pe-o turmă
prin mâinile lui Moise și Aaron.