771.
O, ia Tu aminte, Păstorul lui Iacov, Tu cel ce pe Iosif cu turma-ndreptezi
O, ia Tu aminte, Păstorul lui Iacov, Tu cel ce pe Iosif cu turma-ndreptezi,
arată-Te, Doamne-n a Ta strălucire, Cel ce pe Heruvimi de-a pururea șezi!
Trezește-Ți puterea slăvită naintea lui Beniamin, Manase și Efraim,
o, vino degrabă și dă-ne ajutorul, o, vin' și ne scapă; spre Tine privim!
Ridică-ne, Doamne, ridică-ne iară,
fă iar să-Ți lucească spre noi fața Ta în noaptea amară; și noi vom scăpa!
O, până când, Doamne-al Oștirilor Sfinte, pe-ai Tăi Tu Te mânii, deși Ți se-nchin'?
Le dai să mănânce o pâine de lacrimi și-i faci să se-adape cu lacrimi din plin?
Ne faci să fim mărul de ceartă și vrajbă vecinilor noștri, dușmani și mișei,
vrăjmașii ne-aruncă batjocuri întruna, ne fac de ocară, ne râd între ei...
Ridică-ne, Doamne-al Oștirilor, iară,
fă iar să-Ți lucească spre noi fața Ta, în noaptea amară; și noi vom scăpa!
O, Doamne-al Oștirii, întoarce-Te iarăși, din ceruri privește cu milă să vezi
a Ta vie scumpă sădită cu grijă, din nou cu iubire Tu s-o cercetezi!
Păzește-Ți răsadul sădit de-a Ta dreaptă și Fiul pe Care-L alegi Tu din Cer,
căci via tăiată Ți-e arsă de flăcări și-n aspră mustrare mlădițele-i pier!
O, Doamne-al Oștirii, ridică-ne iarăși,
fă iar să-Ți lucească spre noi fața Ta, în noaptea amară; și noi vom scăpa!
Să fie-a Ta Mână în veci milostivă cu Omul pe Care Tu dreapta Ți-ai pus,
cu Fiul spre Care alegerea-Ți sfântă făcut-ai Tu, Doamne, să vină de Sus!
Și-atunci de la Tine noi nu ne-om abate, vom fi-n veci cu Tine la bine și rău,
trimite-ne iarăși a Ta-nviorare și-n veci noi chema-vom doar numele Tău.
O, Doamne-al Oștirii, ridică-ne iarăși,
fă iar să-Ți lucească spre noi fața Ta, în noaptea amară; și noi vom scăpa!