772.
Cântați cu veselie, lui Dumnezeu, cântați
Cântați cu veselie, lui Dumnezeu, cântați,
Preasfântului lui Iacov, cântând, vă bucurați!...
Cântați-I o cântare așa cum El a vrut,
din harfa cea plăcută, din tobe și-alăut!...
Sunați-I lui din trâmbiți la lună nouă-n zori,
la lună plină-n ziua doritei Sărbători!...
Aceasta este-o lege în veac lui Israel,
poruncă de la Domnul, lui Iacov, pentru El...
El, Domnul, rânduit-a lui Iosif astă zi,
atunci când împotriva Egiptului porni;
atuncea auzirăm un glas sfânt și plăcut,
un glas pe care însă noi nu l-am cunoscut.
I-am descărcat povara și-al umărului chin,
că mâinile lui coșul cel greu azi nu-l mai țin.
Când M-ai strigat, răspuns-am și-ndată te-am scăpat,
la apele Meriba atunci te-am încercat.
Poporul meu, ascultă, Eu te voi îndruma;
o, dacă tu, Israel, să mă asculți ai vrea!...
De n-ai avea la tine vreun zeu din cei străini,
la dumnezeii-aceia nicicând să nu te-nchini;
căci Eu sunt Domnul Care te-am scos din mâna rea,
deschide-ți gura largă și Eu ți-o voi umplea!...
Dar turma Mea iubită nici seama n-a luat,
poporul meu, Israel, vai, nu m-a ascultat!
Atunci, în voia poftei din inima lor rea
Eu i-am lăsat ca sfatul și drumul a-și urma.
O, dacă-ar vrea Israel s-asculte ce spun Eu
o, dacă-ai Mei ar merge cu drag pe drumul Meu,
într-o clipită-aș bate pe toți vrăjmașii lor
și Mi-aș întoarce mâna spre cel asupritor...
Cei ce-L urăsc pe Domnul atunci L-ar linguși
și pacea lui Israel pe veci ar dăinui;
i-aș sătura viața cu grâul cel mai bun
și i-aș hrăni cu mierea ce stâncile-o adun;
da, i-aș umplea viața cu grâul cel mai bun,
i-aș îndulci cu mierea ce stâncile-o adun!...