772.

Cântați cu veselie, lui Dumnezeu, cântați

Cântați cu veselie, lui Dumnezeu, cântați, Preasfântului lui Iacov, cântând, vă bucurați!... Cântați-I o cântare așa cum El a vrut, din harfa cea plăcută, din tobe și-alăut!... Sunați-I lui din trâmbiți la lună nouă-n zori, la lună plină-n ziua doritei Sărbători!... Aceasta este-o lege în veac lui Israel, poruncă de la Domnul, lui Iacov, pentru El... El, Domnul, rânduit-a lui Iosif astă zi, atunci când împotriva Egiptului porni; atuncea auzirăm un glas sfânt și plăcut, un glas pe care însă noi nu l-am cunoscut. I-am descărcat povara și-al umărului chin, că mâinile lui coșul cel greu azi nu-l mai țin. Când M-ai strigat, răspuns-am și-ndată te-am scăpat, la apele Meriba atunci te-am încercat. Poporul meu, ascultă, Eu te voi îndruma; o, dacă tu, Israel, să mă asculți ai vrea!... De n-ai avea la tine vreun zeu din cei străini, la dumnezeii-aceia nicicând să nu te-nchini; căci Eu sunt Domnul Care te-am scos din mâna rea, deschide-ți gura largă și Eu ți-o voi umplea!... Dar turma Mea iubită nici seama n-a luat, poporul meu, Israel, vai, nu m-a ascultat! Atunci, în voia poftei din inima lor rea Eu i-am lăsat ca sfatul și drumul a-și urma. O, dacă-ar vrea Israel s-asculte ce spun Eu o, dacă-ai Mei ar merge cu drag pe drumul Meu, într-o clipită-aș bate pe toți vrăjmașii lor și Mi-aș întoarce mâna spre cel asupritor... Cei ce-L urăsc pe Domnul atunci L-ar linguși și pacea lui Israel pe veci ar dăinui; i-aș sătura viața cu grâul cel mai bun și i-aș hrăni cu mierea ce stâncile-o adun; da, i-aș umplea viața cu grâul cel mai bun, i-aș îndulci cu mierea ce stâncile-o adun!...