Ce plăcut Îți e lăcașul, Doamne al Puterii Sfinte

Ce plăcut Îți e lăcașul, Doamne al Puterii Sfinte, după-a' Tale Curți îmi plânge sufletul cu dor fierbinte, îmi suspină și-mi tânjește sufletul cu dor fierbinte. Inima și carnea-mi strigă după Dumnezeul Mare, pân' și pasărea acolo își găsește cuib și stare, cuib în care rândunica, să-și adoarmă, puii are. Ah, a' Tale-Altare, Doamne, Domnul meu și Împărate, fericiți câți stau în Casa și-n plăcuta Ta Cetate, căci ei pot mereu să-Ți cânte în plăcuta Ta Cetate! Fericiți câți pun tăria lor în tarea Ta Ființă, care-n inima lor poartă a credinței locuință și-a încrederii în Domnul neclintită locuință... Când trec ei prin valea jalei, o prefac loc de izvoare, unde ploaia timpurie varsă binecuvântare... o acoperă cu slavă și cu binecuvântare... Din putere în putere ei au să înainteze și-n Sionul Sfânt la Domnul au să I se-nfățișeze, înaintea Lui în slavă ei au să se-nfățișeze.