Cerul laudă-ale Tale mari minuni, cu slavă mare

Cerul laudă-ale Tale mari minuni, cu slavă mare, și a Ta credincioșie sfinții-o spun în adunare, căci în ceruri cine poate să-Ți mai fie-asemeni, cine? Dintre-ai Domnului fii care poate a mai fi ca Tine? Dumnezeu înfricoșat e în al sfinților sfat mare de temut la toți aceia ce-mprejurul Lui au stare. Doamne al Puterii, cine este-așa puternic, cine? Marea Ta credincioșie Te înconjură pe Tine. Tu-mblânzești mânia mării cu puteri nemăsurate, când se nalță-ale ei valuri Tu le potolești pe toate. Tu ai nimicit Egiptul ca pe-un hoit într-o câmpie, risipindu-Ți toți vrăjmașii cu a brațului tărie. Cerurile-s ale Tale... și pământul cât se-ntinde, Tu întemeiat-ai lumea și cu tot ce-n ea cuprinde; Tu făcut-ai Miazănoaptea și-ai dat Miazăziua-n lume, Tu Taborul și Hermonul faci să cânte de-al Tău Nume; brațul Tău e-n veci puternic peste-a Ta lucrare toată, a Ta mână este tare, dreapta Ta-i în veci nălțată. Judecata și Dreptatea sunt la tronu-Ți temelie, Bunătatea și-Adevărul sunt naintea Ta-n vecie. Fericit poporul care glasul trâmbiței ascultă și-n lumina feței Tale umblă cu credință multă; el se bucură, o Doamne, de-al Tău Nume Sfânt întruna și cu marea Ta dreptate se fălește-ntotdeauna. Căci doar Tu ești a lui fală și-a puterii lui credință, Tu ridici puterea noastră în a Ta bunăvoință; Domnul este scutul nostru, Dumnezeul nostru tare, Sfântul lui Israel este Împăratul nostru mare. La al Său ales vorbit-a în vedenie târzie, dat-a ajutorul unui tânăr plin de vitejie. Am găsit pe-al Meu rob David și l-am uns spre stăpânire, Mâna Mea-i va fi de sprijin, brațul Meu i-o fi-ntărire, cel rău n-o să-l mai apese, cel vrăjmaș nu-l va mai prinde, voi lovi pe-ai lui potrivnici, voi zdrobi pe cel ce-l vinde, îi voi da și bunătatea-Mi și a mea credincioșie, și prin Numele Meu mare voi nălța a Lui tărie. (...)