78.
Nu ți-a fost prieten duhul lumii
Nu ți-a fost prieten duhul lumii,
te-a amânat de azi pe mâini
/ și după ani de amăgire
nimic nu ți-a lăsat în mâini./(bis)
Nu ți-a fost nici copilăria
prieten credincios, curând,
/ s-a dus senină către alții
și gol te-a părăsit, plângând./(bis)
Nu ți-a fost prieten cu credință
nici tinerețea cât ai vrut,
/ nici sănătatea, nici norocul,
un singur Prieten ai avut./(bis)
Dar pe Acela Unul Singur
L-ai prețuit cel mai puțin,
/ L-ai ascultat cel mai din urmă
și L-ai privit cel mai străin./(bis)
Și totuși încă El așteaptă
ca-n sfintele-ți păreri de rău
/ să prețuiești a Lui iubire
cât mai așteaptă-n pragul tău./(bis)
Deschide-I Singurului Prieten,
plângându-ți vina ta cu-amar,
/ căci dacă și El Se va duce
poți plânge-n veci, va fi-n zadar!/(bis)