785.
Mi-e sufletul lipit de țărnă-n jale
Mi-e sufletul lipit de țărnă-n jale,
înviorează-mă precum ai spus,
Tu mă asculți când spun eu a mea cale,
învață-mă-ndreptarul Tău de Sus!
Fă să-Ți pricep a Legilor cărare
și eu voi cugeta la lucru-Ți sfânt;
îmi plânge sufletul de-ndurerare,
ridică-mă după al Tău Cuvânt!
Departă-mă de necredincioșie,
dă-mi mila Ta, ca legea-Ți s-o urmez,
aleg cărarea-Ți dreaptă, pe vecie,
și-a' Tale legi sub ochii mei le-așez.
Mă țin de calea-nvățăturii Tale,
Tu, Doamne, rușinat nu mă lăsa!
Alerg pe-a voii Tale sfântă cale,
căci Tu la larg îmi scoți inima mea.