787.
Din fundu-adâncului Te chem, din noaptea cea mai multă
Din fundu-adâncului Te chem, din noaptea cea mai multă,
o Doamne-ascultă-mă când gem și cererea-mi ascultă!
O Doamne, dacă ai păstra aducerea-aminte
a vinei... cine-ar mai putea ca drept să-Ți stea nainte?
Dar Tu în veac ești iertător, ca toți să Ți se-nchine;
nădejde-aștept și ajutor eu numai de la Tine.
Aștept făgăduința Sa, da, sufletu-mi se-ndreaptă
spre Domnul, pentru-a-L aștepta cum straja zorii-așteaptă.
O Doamne, eu doresc atât și-aștept ca să-Ți văd Fața
mai mult, cu mult mai mult decât străjerii dimineața.
În Domnul pune-ți, Israel, nădejdea veșnic tare,
căci El e Dumnezeu, la El belșug e de-ndurare
și de răscumpărări, căci El e milă și iubire,
El va scăpa pe Israel de-a lui nelegiuire.