790.
Lăudați pe Domnul, sufletul vă salte
Lăudați pe Domnul, sufletul vă salte,
lăudați pe Domnul cerurilor nalte,
lăudați pe Domnu-n toate locurile nalte!
Lăudați-L îngeri și-a' Lui oști frumoase,
soarele și luna, stele luminoase,
lăudați-L soare, lună, stele luminoase!
Lăudați-L, ceruri mai presus de stele,
și voi, ape care stați mai sus de ele!
Lăudați al Lui Sfânt Nume mai presus de ele,
căci de-a Lui poruncă toate-au fost făcute!
Le-a-ntărit cât vecii, le-a dat legi ținute,
legi ce-n veci n-au să le calce, legi în veac ținute. (...)
Împărații lumii și popoare, toate,
voievozi și toți câți judecă pe gloate.
Tineri, tinere, bătrânii și copii din gloate,
toți s-aducă slavă Numelui Său Mare,
căci doar Lui se cade slavă și nălțare,
căci pe cer și peste lume numai El e Mare.
La poporu-I, Domnul datu-i-a tărie,
pricină de slavă și de bucurie;
pentru-ai Săi în veci de slavă și de bucurie,
pentru credincioșii fii ai lui Israel
ce stau lângă Domnul și-i va bucura El...
Lăudați pe Domnul, veșnic vă va bucura El!