792.
Da, Domnul pe cei mari din scaunele lor, lovindu-i, i-a-ntors în uitare
Da, Domnul pe cei mari din scaunele lor, lovindu-i, i-a-ntors în uitare
și-n marea Sa milă smeriților Săi cinstire le-a dat și nălțare.
Să fie slăvit, să fie slăvit El, Cel Care nalță pe cel umilit,
El, Cel ce smerește pe cel înălțat, să fie lăudat și binecuvântat!
El satură pururi pe cei flămânziți cu tot ce mai bun este-n țară
și scoate pe-avuții cei nelegiuiți cu mâinile goale afară.
Da, Domnul cu milă a dat ajutor la robul Său umil, Israel,
adusu-Și-a Domnul aminte c-a spus de-ai Săi că Se va îndura El.
Precum a promis la ai noștri părinți când vremea-ndurării-o să vie
strămoșului nostru Avraam până-n veac și toată a lui seminție.