832.
Suflă vânt de Miazănoapte, suflă cu zăpadă
Suflă vânt de Miazănoapte, suflă cu zăpadă,
coperind cu haină albă casă și ogradă...
Sub o streașină de paie plânge-o păsărică,
cine s-o-ndura să-i deie o fărâmă mică?...
Colo-n margine de sat, într-o colibioară,
doi bătrâni de foame stau și de frig să moară...
Copilașul meu, acum, te gândești tu oare
la flămânzii de sub streșini și din colibioare?
Du-le-acum cu mâna ta inimii văpaie!
Dacă mâine vor fi morți, și din vina ta e.