839.
Dimineață, dimineață, bună mi-ai fost mie-n viață
Dimineață, dimineață, bună mi-ai fost mie-n viață,
bună mi-ai fost mie-n viață.
Mi-ai dat soare, mi-ai dat plouă și mi-ai pus pe iarbă rouă,
de-mi tăia coasa ca nouă și-mi ducea brazda cât două.
Mi-ai umplut fruntea cu stropi și hotarele cu snopi,
mi-ai scăldat fața-n sudoare și cărările cu soare,
inima cu-ndestulare și viața-n sărbătoare.
Tinerețe, tinerețe, dulce-a fost a ta binețe,
dulce-a fost a ta binețe.
Că mi-ai dat-o-n primăvară și s-a prefăcut comoară,
de s-a-mbogățit o țară și vin lumi și lumi s-o ceară.
Și mi-ai dat-o într-un ceas vecilor hotar rămas.
De la El mi-e zarea soare cu cărări strălucitoare,
cu cuprinsul sărbătoare, cu cântări nemuritoare.