848.
Pe-un pătul de fân și floare, tare greu
Pe-un pătul de fân și floare, tare greu
S-a născut Copilul Soare, tare greu.
Dar în casa ta, vecine, n-ai o mână de sulfine
să Se nască și la tine Dumnezeu?
Ia auzi ce vânt subțire, subțirel,
bate rău printre cămile, subțirel.
Iar tu, om cu minte naltă, stai cu inima de piatră.
N-ai tu oare-un colț de vatră pentru El?
Plânge Pruncul, ca o mierlă, plâns nespus,
că în iesle nimeni pernă nu I-a pus.
Iar tu-n casa ta frumoasă te-ai culcat și nici nu-ți pasă.
Nu vrei tu să-L lași în casă pe Iisus?
Sus în cer cu dor de frate, sus în Cer,
El ți-a pregătit palate sus în Cer.
Iar tu, inimă amară, cum de-L poți lăsa afară
ca de dor și frig să moară pui stingher?
Peste valea cea de plângeri, auzi tu?
Auzi corul cel de îngeri? Auzi tu?
Omule cu ușă strâmtă, oare nu te înspăimântă
că tot Cerul stă și cântă și tu nu?
Iată, vin păstorii-n grabă pe pământ
și de Prunc pe toți întreabă, pe pământ.
Hai, vecine, la ferestre, haide să le dai de veste
că-i aici la tine-n în iesle Pruncul Sfânt!