859.
S-a găsit un biet grăjdar
S-a găsit un biet grăjdar,
fără pernă, fără pat,
care de-al Măicuții-amar
tare mult s-a-nduioșat.
- Du-te, fiică în dureri,
pe culcușul meu de fân!
/ Eu, pe prispă-n privegheri,
cu tot Ceru-am să rămân!... /(bis)
Sub noianul de cobalt
a vegheat grăjdarul blând
și-a văzut pe-un nor înalt
oaste albă coborând.
Și de-atunci în pieptul lui
S-a născut un Prunc bălai.
/ Iar târziu, din văi silhui,
l-au dus îngeri albi în rai. /(bis)
Dar tu, suflet înnoptat,
cu blăniță sau cojoc,
n-ai în casa ta un pat?
N-ai în inimă un loc?
N-ai în suflet un ungher,
un culcuș în ceasul greu,
/ ca, din nou venind din Cer,
să Se nască Dumnezeu? /(bis)