882.
Oastea Ta, Iisuse, va urma plăcut
Oastea Ta, Iisuse, va urma plăcut
calea rânduită ei de la-nceput;
fie și-nainte ca-n trecut de grea,
ea până la capăt calea-și va ținea.
Fii mereu, fii mereu, fii mereu,
Mare Dumnezeu, cu oștirea Ta,
oricât va lupta - să învingă,
să învingă ea, să învingă ea!
Prima-nvățătură și credința ei
le-a ținut curate prin toți anii grei;
nici în suferințe, nici în ispitiri
n-a călcat cuvântul primei ei iubiri.
Zestrea ei de lacrimi și cântări i-a fost,
prin atâtea lupte, steag și adăpost;
nevinovăția duhului curat
i-a fost apărarea prin tot ce-a-ndurat.
Încă vor fi lupte poate și mai mari,
vor fi și fii vrednici, vor fi și fugari,
vor fi și înfrângeri, ca și biruinți,
dar ea își va ține drumul din părinți.
Nici se va abate, nici va lepăda
rostul care Domnul l-a avut cu ea.
De va fi să moară, va muri luptând,
urmele cinstindu-și, steagul sus ținând...