886.
Pe unde-am mers, Iisuse, alături amândoi
Pe unde-am mers, Iisuse, alături amândoi
s-a prefăcut pietrișul ca pajiștile moi
și toți câți vin în urmă pot merge-acum cântând,
picioarele rănite se vindecă trecând...
Unde-am căzut cu-o cruce e-un cântec sau izvor,
să vindece-o iubire, să stâmpere un dor
și câți ajung acolo ar sta uitați mereu,
căutând spre frumusețe, plângând spre Dumnezeu.
Pe gratiile noastre de lacrimi și de dor
se împletește viță cu rodul sfințitor;
unde-au muncit genunchii bătătoriți amar,
mulțimilor se-mparte acum ceresc grânar.
Pe dârele lăsate de-al sângelui șiroi
au răsărit luceferi și oști cu steaguri noi
și unde-a fost Golgota cu jertfa cea mai grea
se-nalță azi altarul de flacără și nea.
...O, cât vei fi cu mine, Iisuse, orișicând,
din temnițe-au să crească minunile, cântând,
mormintele-au să-nvie nemuritori eroi,
Iisus - să mergem veșnic alături amândoi!