887.
Doamne, Tu-n necazuri lângă noi rămâi
Doamne, Tu-n necazuri lângă noi rămâi,
chinurile noastre Tu le-nduri întâi,
ele mai nainte trec prin Mâna Ta
și nu-ngădui, numai cât putem răbda.
Lacrimile noastre numărate sunt,
Tu măsori povara sufletului frânt,
Tu porți mâna care taie-n rana grea
și nu-ngădui, numai cât putem răbda.
Chinurile noastre Tu le-ai mărginit,
mărginită-i jalea celui asuprit;
mărginit e răul și puterea sa
și nu-ngădui, numai cât putem răbda.
Doamne, Tu-n necazuri fii cu toți ai Tăi,
să nu meargă singuri pe-a' durerii căi,
cântărește totul Tu, cu mâna Ta,
să nu-ngădui, numai cât putem răbda!