895.
Nu va fi belșug de-a pururi, nici tot mesele-ncărcate
Nu va fi belșug de-a pururi, nici tot mesele-ncărcate,
vor veni și ani de lipsuri și de căi întunecate.
Ce-i face-n suferință, dac-astăzi nu-ți aduni
răbdare prin credință și har prin rugăciuni?
Nu vor fi mereu părinții să muncească și să-ți strângă,
vine-o zi ca-n casa goală singuri ochii tăi să plângă.
Nu va fi tot libertate, tot senin și sărbătoare,
vor veni și zile aspre cu furtuni și cu-ncercare.
Nu vor fi mereu tot alții ca să-ți poarte grija-n toate,
în curând vei geme singur sub întreaga-ți greutate.
Nu veți fi tot împreună cu mulțimi și cu cântare,
vin și despărțiri pe lume, sunt și pribegiri amare.
Nu vei fi mereu tot tânăr, nici tot sănătos și bine
- ce vei face-atuncea dacă n-ai pe Dumnezeu cu tine?