897.
Mai vin, părinte drag, așa străin
Mai vin, părinte drag, așa străin
și-atâta de departe
și nu-mi cuprinde-al meu suspin
cuvântul spus în carte. -
E noapte-afară și târziu
și-n jur, tristețe și pustiu,
acum când vreau din nou să-ți scriu departe.
Un dor mi-a dus - străin și călător,
de-atâția ani a-rândul
spre Scumpul meu Mântuitor
- și inima și gândul;
cu multe lacrimi l-am udat
spre Domnul când am 'genuncheat
și I-am cântat și m-am rugat, chemându-L.
Acum, când calc din nou străinul drum,
chiar dacă-mi ești departe,
prin har pot înțelege cum
nimic nu ne desparte,
alături simt cum te frămânți
cu umerii sub cruce frânți,
dar ne îndemni să fim ne-nfrânți de moarte.
Și azi, te văd făclie care arzi
să luminezi o țară,
pe drumul crucii greu cum cazi,
dar neînvins mergi iară
să nalți un steag pentru vecii,
spre el privirile să ții,
pentru Hristos pe veci să-nvii o țară.
Cântări din Țara de mai sus
de zări ne-ai învățat, părinte,
răsună plaiu-ntregii țări
de imnul Oastei sfinte,
iar vestea Harului ai dus
din răsărit până-n apus,
prin roade pentru care nu-s cuvinte.
Iar az', o ură fără de răgaz,
ca un potop de ape,
puținul lut ce ți-a rămas
se luptă să-l îngroape.
Dar Sus e Dumnezeu - și El
cunoaște-al luptei tale țel
și îți va fii în orice fel aproape.
O zi, nu mai e mult - și va veni
- când Cel ce știe toate
va judeca și va plăti
cu-o veșnică dreptate.
Încrede-ți soarta-n Mâna Lui,
cu Steagul Său mai tare sui,
El știe cum plăti și cui - și poate.
Prin har, din țara cu ceresc hotar
ne-adu cerești lumine,
de Domnul spune iar și iar,
noi ascultăm la tine.
O țară, țara-ntreagă vrea
s-audă despre Jertfa Sa,
căci setea poate numai Ea s-aline.