900.
Aveam cândva prieteni mulț'
Aveam cândva prieteni mulț',
copil, când alergam desculț,
dar numai am văzut că nu-s
așa s-au dus.
Aveam cândva însoțitori
la muncă prin ai vieții zori,
dar ce curând toți au apus -
pe rând s-au dus.
Aveam cândva atâția frați
de-o inimă și-un duh purtați...
Ce rod frumos ei au adus,
dar toți s-au dus.
Aveam cândva atâți vrăjmași
ce-mi chinuiau ai vieții pași,
dar azi mă uit și văd că nu-s,
o, cum s-au dus!
Aveam cândva-ndoieli adânci
că viața-mi voi zdrobi de stânci,
dar cum m-a izbăvit Iisus
și mi le-a dus!
...Aveam - dar azi nimica n-am
din tot ce bun sau rău aveam -
mi-a mai rămas doar locul Sus
și Tu, Iisus...