909.
Te laud, Nume Veșnic ce nu poți fi rostit
Te laud, Nume Veșnic ce nu poți fi rostit,
Izvor al Strălucirii ce nu poți fi privit,
Adâncu-nțelepciunii ce nu poți fi cuprins,
Fior al Armoniei ce nu poți fi atins.
Te laud că din toate aceste frumuseți
ai pus ceva și-n visul fugarei mele vieți;
că din a vieții ape, din al iubirii foc,
umplând-o și umplând-o, mai afli încă loc.
Te laud că eu, umbra de-o clipă viețuind,
sunt înfiat în Taina Vieții nemurind
și dobândind eterna putere de-a crea,
adeveresc prin toate Dumnezeirea Ta.