91.
Când Te-am aflat pe Tine, Doamne
Când Te-am aflat pe Tine, Doamne,
de toate eu m-am lepădat,
/ eram, în sfânta-mi sărăcie,
dumnezeiește de bogat. /(bis)
Când Te-am aflat pe Tine, Doamne,
al primăverii vis era,
/ dar, ca-ntr-un mijloc greu de iarnă,
atât belșug de flori ningea. /(bis)
Când Te-am aflat pe Tine, Doamne,
nici nu simțeam că merg pe jos,
/ părea că zbor prin întuneric,
așa era de luminos. /(bis)
Când Te-am aflat pe Tine, Doamne,
tot sufletul mi-era vrăjit,
/ plângeam ca-n cea mai grea durere,
atât eram de fericit. /(bis)
Când Te-am aflat pe Tine, Doamne,
eram atât de vinovat,
/ dar, ca pe cel mai fără vină,
așa cu drag m-ai sărutat. /(bis)
Când Te-am aflat pe Tine, Doamne,
o zi așa de rând era,
/ dar n-am de-atuncea sărbătoare
mai strălucită decât ea. /(bis)
Când Te-am aflat pe Tine, Doamne,
eu am simțit că sunt bogat,
/ dar nici atunci, nici azi, Iisuse,
nu știu cât sunt cu-adevărat... /(bis)