916.
Despăgubește, Doamne, iubirea jertfitoare
Despăgubește, Doamne, iubirea jertfitoare,
iubirea care tace, purtându-și crucea grea,
iubirea care arde și sufere, și doare,
- că numai Tu știi Singur ce lupte duce ea,
iubirea care arde și sufere, și doare,
- că numai Tu știi Singur ce lupte duce ea.
Despăgubește, Doamne, iubirea-nsingurată,
ascunsă și lăsată să sufere-ntre spini,
că ea-și deschide rana ferită și curată,
în ceasul tainic, numai spre ochii Tăi divini,
că ea-și deschide rana ferită și curată,
în ceasul tainic, numai spre ochii Tăi divini.
Despăgubește, Doamne, iubirea tăinuită,
ce-și arde-ascuns în sine tot mirul ei frumos,
iubirea ce rămâne adânc ne-mpărtășită,
că ea pășește-n lume mai greu după Hristos,
iubirea ce rămâne adânc ne-mpărtășită,
că ea pășește-n lume mai greu după Hristos.
Despăgubește, Doamne, iubirea cheltuită
în lacrimă și-n jertfă spre cel nedemn de ea,
iubirea ce se frânge călcată și zdrobită,
- c-aceasta-i cea mai sfântă iubire, și mai grea,
iubirea ce se frânge călcată și zdrobită,
- c-aceasta-i cea mai sfântă iubire, și mai grea.