921.
De ce plângi, sărmane suflet, ce poveri prea grele
De ce plângi, sărmane suflet, ce poveri prea grele
te apasă-nsângerându-ți inima sub ele?
De ce-ntunecă durerea cerul tot din tine?
Suflet drag, Hristos dorește chinul să-ți aline!
Nu mai plânge, nu mai plânge, suflet singurel,
vin-la Domnul și te strânge lângă sân la El
și El dulce te va strânge lângă sân la El.
Vino la Iisus cu-a tale răni adânci și grele,
Mâna Lui cea dulce-ți toarnă untdelemn pe ele
și-ale tale-amare lacrimi care curg tăcute,
a' Lui buze dulci dorește blând să le sărute...
Vino la Iisus, sărmane suflet în suspine,
nimeni n-are-atâta milă ca și El de tine;
nu mai plânge, nu ești singur, Domnul te iubește,
cazi la sânul Lui și-acolo dulce te-alipește...