929.
În zadar se mai grăbește cel ce pleacă mai târziu
În zadar se mai grăbește cel ce pleacă mai târziu,
alergarea lui sfârșește cu un strigăt în pustiu.
Pentru mântuirea ta, nu mai sta, nu mai sta,
pentru cerul tău frumos, vin' acum, vin' acum la Hristos.
În zadar se mai frământă cel ce n-a vrut când putea,
mila și chemarea sfântă și-are vremea ei și ea.
În zadar se mai căiește cel ce-a ars ce n-are preț,
râsul clipei îl plătește plânsul veșnicei vieți.
În zadar va plânge-odată vremea harului de-acum
cel chemat cu-atâtea lacrimi, dar nu-i pasă nicidecum.
Câtă vreme încă este cale și prilej, și har,
nu uita de toate-aceste, căci curând va fi-n zadar.