934.
Glasul rugăciunii mele, Doamne, rabdă-mi-l tăcând
Glasul rugăciunii mele, Doamne, rabdă-mi-l tăcând,
căci naintea Ta-mi stă duhul frământat și tremurând.
Dumnezeul meu, ajută-mi
să-mi îndrept al vieții rost,
căci mă leg din clipa asta
să nu fiu tot cum am fost.
Calea Ta întotdeauna am văzut-o-n fața mea,
însă eu necredinciosul n-am umblat mereu pe ea.
Duhul Tău întotdeauna mi-a fost sfânt și-a fost aprins,
însă eu neveghetorul prea am fost de somn învins.
Voia Ta întotdeauna am știut-o luminos,
însă eu neascultătorul n-am iubit, n-am iubit-o credincios.
Și Cuvântu-Ți totdeauna L-am avut și L-am purtat,
însă eu nepăsătorul prea ades, prea adesea L-am uitat.
Frații mei întotdeauna m-au înștiințat s-ascult,
însă eu nesocotitul i-am rănit atât de mult.
Mila Ta dintotdeauna mă tot cheamă să mă-ndrept,
însă e nemântuitul nu știu cât mai tot aștept...